Cum singurele locuri goale erau ori cel de langa mine din prima banca, ori cel de langa Jonny, in ultima banca, m-am bucurat tare mult ca Seb a ales sa stea cu o fata, chiar daca acea fata s-a inrosit pana in varful urechilor, in favoarea unui loc langa dusman.
Am exersat aceasi vraja de chemare ca si saptamana trecuta si probabil ca o vom repeta pana, cel putin, jumatate din clasa o va stapani. Cum mie mi-a reusit de data trecuta, acum nu mai aveam prea multe optiuni. Ori incercam sa invat teoriile urmatoarelor vraji, ori stateam si ma uitam pe pereti, visand cu ochii deschisi ca sunt in locul meu favorit si nu in sala de curs, cum adesea mi se intampla.
Spre surprinderea mea si Seb s-a aratat indemanatic cu vraja asta si i-a iesit din prima, a trebuit, insa, sa-i arate de inca 2 ori Doamnei Lidia pentru a se asigura ca nu a fost o simpla intamplare reusita lui.
- Din dosarul tau reiese ca nu ai niciun fel de studii magice, l-a anuntat ea. Ma asteptam sa fii in urma si sa ai nevoie chiar de lectii suplimentare, dar se pare ca m-am inselat. E vorba de vreo greseala de tipar? l-a intrebat profa pe Sebasian indeajuns de incet ca sa nu deranjeze concentrarea celorlalti, desi, sincera sa fiu, ceilalti nu-si prea dadeau silinta si trageau cu urechea.
- Nu, Doamna, am avut, probabil, doar mai mult timp la dispozitie sa-mi exersez magia decat restul. Asta, dar si faptul ca in tot acest timp mi l-am petrecut citind cartile de magie pentru nivelul 1. Tatal meu a avut grija, de la primele semne, sa nu-mi lipseasca nimic, din pacate nu a mai apucat sa continue educarea mea la domiciliu, din motivele pe care le cunoasteti si dumnevoastra. Unchiul si matusa mea nu au putut sa ii preia sarcina, pentru ca nu au priceperea didactica pe care o avea tatal meu, care a fost profesor, doar m-au supravegheat si ajutat in permanenta de cand sunt aici, i-a raspuns el ca si cand si povestea asta ar fi fost exersata inainte, sau poate doar mi se pare mie.
Fiind aproape de pensionare, Doamna Lidia a fost mereu cea mai iubita, dar si cea mai de temut profesoara. Desi destul de mica de inaltime, grizonata si aparent fragila, impune respect la un nivel la care alti profesori nu pot ajunge. Probabil ca a adunat de-a lungul timpului atata informatie incat nimeni nu are curajul s-o contrazica.
Ne-a aruncat o privire de neincredere amandorura. Poate ca si eu daca as fi fost in locul ei as fi avut dubii. Povestea asta i-am spus-o si eu in primul semestru, folosind alte cuvinte, ce-i drept, dar ideea era aceasi. Atunci poate ca nu a considerat ca are de ce sa-si puna intrebari, dar acum eram doi, iar coincidenta era prea mare. Cine a mai auzit ca doi elevi, amandoi boboci, sa aiba un nivel asa avansat de magie? A stat un pic pe ganduri, privindu-ne in continuare, iar apoi probabil ca a decis ca e pur si simplu doar o coincidenta, iar ea nu poate decat sa se bucure ca noi nu-i vom da batai de cap in timpul lectiilor. Asa ca ne-a zambit usurata, apoi si-a intors atentia catre ceilalti pentru a-i ajuta sa stapaneasca vraja cat mai bine.
L-am privit cu coada ochiului si m-am intrebat si eu ca si Doamna Lidia, cum se face ca exista inca o persoana la acelasi nivel cu mine, avand in vedere ca eu am dobandit aceste abilitati destul de diferit de ceilalti elevi. Motivul minciunii mele il stiam, dar al lui? Sau poate povestea lui era purul adevar? Pana la urma, daca nici profesoara nu si-a facut griji, eu de ce mi-as face? Cu siguranta a cunoscut mai multi elevi la viata ei si a decis ca noi nu suntem ceva prea iesit din comun.
Sper ca Seb sa fie la fel de avansat si la celelalte materii, pentru ca ar fi placut sa nu mai fiu singura care sta degeaba la ore. Probabil va trebui sa ne gasim o ocupatie in doi interesanta. Gandul mi-a placut atat de mult ca am afisat, fara sa vreau, un zambet visator, pe care Seb la observat si a ridicat intrebator din sprancene.
A trebuit sa gandesc rapid o scuza destul de amuzanta.
- Ma gandeam...sper ca esti la fel de bun si la Tehnici de Aparare pentru ca de abia astept sa-i vad fata frustrata a lui Molusca cand va vedea ca nu poate sa se laude nici cu evolutia ta.
Am ras infundat, asta chiar va fi o mutra ce merita vazuta. Vazandu-l pe Seb nedumerit, am continuat cu explicatia:
- Molusca, adica Domnul profesor Galushc, provine din Moscova si are un stil destul de ciudat de predare. Isi considera materia ca fiind cea mai importanta si cea mai grea si mereu incearca sa ma puna in dificultate cu vraji de contraatac noi, sperand ca intr-una din aceste zile imi voi pierde concentrarea si ma va putea face de ras in fata celorlalti. Este de parere ca respectul poate fi castigat doar prin frica si umilinta.
- Probabil ca a fost un fel de Stan cand era mic, a replicat Sebastian.
- Probabil! am ras imaginadu-mi o mini Molusca grasa ca Stan.
- Dar de ce nu l-ati poreclit Galushca? a intrebat el curios.
Mi-am retinut un hohot de ras si i-am raspuns sugrumat.
- Ai sa vezi tu, nu vreau sa-ti stric surpriza.
Mi-a zambit neincrezator.
Profa ne-a aruncat o privire ce s-ar traduce in “Sssht!” si ne-am comformat bagand capul intre umeri rusinati.
Oricum nu as mai fi gasit nimic interesant de zis, iar ora a devenit plictisitoare si parca mai lunga ca nicioadata. Am rupt o foaie de hartie din caietul de Botanica am desenat o spanzuratoare si i-am intins foaia sugestiv. El mi-a intins-o inapoi dandu-mi de inteles ca vrea sa scriu eu primul cuvant. M-am gandit la randunica, i-am notat literele si spatiile goale si jocul a inceput. Ne-a ajutat sa trecem mai usor peste ora, dar dupa cateva cuvinte gen: prieten, destin, albastru; pana si mie mi s-a parut ca sun un pic penibila si am trecut la obiectele din jur: camasa, stilou, pantaloni, adidasi; chiar daca erau toate obiecte de pe Seb aveau mult mai multe in comun cu cei din jur plus ca semanau si cu cele folosite de el: creion, verde, bijuterie, geanta, leacuri si galusca. Chiar daca scriam cu creionul, am ochii verzi, port un pandantiv, am o geanta pe post de ghiozdan, urmeaza ora de leacuri unde probabil ca vom sta tot impreuna, nu puteam sa sper ca au legatura cu mine din aceleasi motive pentru care ale mele aveau legatura cu el. Dar pot sa sper, nu?
Cand s-a sunat, mi-am pus lucrurile in geanta si mi-am ridicat privirea spre usa. Am ramas o secunda nemiscata surprinsa sa-l vad pe Seb acolo asteptandu-ma zambind. De obicei toata lumea se deplasa in grupuri de cel putin doua persoane, mai putin eu. In afara de Tasha in preajma caruia stateam doar la inceputul orelor, in pauza de masa si la sfarsit, nu puteam fi gasita in compania altui coleg.
Tasha era prietenoasa cu toata lumea si toata lumea era atrasa de persoana ei. Avea ceva aparte ce inspira sinceritate, intelepciune si iubire. Pana si glasul ei parca era o melodie in perfecta armonie cu natura. Era mica de inaltime, bruneta, tunsa foarte scurt, baieteste, iar parul ii statea mereu tepos ca un arici, iar in soare ii stralucea in nuante de albastru.
Ochii nu erau de-un albastru obisnuit, mereu schimbatori ca milioanele de nuante ale apei. Si daca n-as stii ca asa ceva e imposibil la o vrajitoare, nici macar vrajile de iluzie nu pot face o treaba asa de buna, as fi zis ca uneori se sparg valurile unui ocean in ochii ei. Avea o frumusete rupta din natura.
Iar ea, nu stiu exact din ce motiv, nu m-a considerat niciodata o ciudata, ca ceilalti colegi, si m-a primit cu bratele deschise de parca m-ar fi asteptat toata viata.
Poate pentru ca ceilalti m-au cunoscut dintotdeauna, iar eu, incercand sa-mi ascund magia m-am retras departe de privirile lor. Ea, ca si Seb, s-a mutat din alta tara aici, insa fara sa aiba o poveste cu talc ca a lui. Mutarea ei a fost o decizie luata de mama ei, care se pare ca era specializata in Artele Ghicitului, iar semnele au indrumat-o aici. Despre tatal ei nici ea nu stia nimic, iar eu n-am vrut sa presez subiectul.
De aceea am fost surprinsa sa-l vad pe Seb asteptandu-ma si am sperat ca va fi o treaba cu care va trebui sa ma obisnuiesc, din simplul motiv ca Seb arata atat de bine si nu pare sa fie de nasul meu sau nici macar sa vrea sa petreaca atata timp cu mine. Poate ca ar avea succes si la Mironosite daca nu l-ar vedea in prezenta mea. Gandul asta m-a intristat, m-am alaturat lui si i-am zis cu jumatate de zambet:
- Nu-mi esti dator cu nimic, sa stii ca nu trebuie sa mergi cu mine. Te pot introduce unui alt coleg mai interesant daca vrei, sau mai baiat.
Zambetul i-a pierit, in schimb si-a incruntat sprancenele si mi-a raspuns:
- Ai o parere destul de proasta despre tine, observ, si despre mine, chiar. Se pare ca am avut norocul sa dau peste singura persoana normala din acest sat in prima mea zi, si chiar mai mult decat normala, dar daca nu-ti place compania mea nu-ti voi purta pica, ma voi retrage in liniste.
- Nu, nu, nu, te rog! m-am grabit eu sa-l asigur . M-ai inteles gresit. Eu doar m-am gandit sa-ti las libera optiunea de a nu te face de ras in compania mea si de a-ti putea face si alti prieteni, mai putin ciudati. Asta nu inseamna ca nu-ti sunt recunoscatoare ca vrei sa stai cu mine, chiar daca nu inteleg de ce, am terminat propozitia mai mult in soapta, sugrumata de privirea lui tot mai incruntata.
- As putea sa-ti dau un milion de argumente sa-ti demonstrez ca nu esti ciudata, dar nu imi place sa fiu contrazis, asa ca prefer sa incheiem discutia aici, daca nu te superi, ok? a conchis cu un zambet dezaprobator.
- OK! am raspuns timid.
Am pornit amandoi pe culoarul scolii spre sala unde se tin orele de Leacuri. Am salutat-o in trecere pe Tasha care mergea visatoare spre clasa ei si n-a parut sa ma vada.
Mereu m-am simtit privita, dar de la un timp incepuse sa nu-mi mai pese, insa acum, ca eram insotita de Seb, ma simteam jenata de priviri. In fond l-am avertizat ca lumea ma considera o ciudata, n-ar trebui ca statutul lui social sa fie problema mea.
- Daca am inchis subiectul de mai devreme, inseamna ca nu putem vorbi despre altceva? mi-a intrerupt Seb sirul gandirii.
- Aaa... ba da, putem, despre ce? i-am raspuns mirata.
- Pai, ai putea sa-mi povestesti, ca sa nu ma mai simt eu prost legat de ce s-a intamplat in dimineata asta, despre cum au fost altii pacaliti de catre Stan, Bran si umbra.
Am ras copios la noile porecle ale celor trei dictatori si i-am raspuns dupa ce m-am mai linistit.
- Tasha se va bucura sa auda ca le-ai gasit niste porecle pe masura.
I-am povestit cate ceva din ce imi aminteam, dar n-a parut ca l-am convins prea tare sa nu se mai simta prost.
I-am zambit incurajator si i-am promis:
- Nu-ti face griji, ai sa vezi, pana la sfarsitul saptamanii, va fi ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Probabil planul lor era sa te lase acolo pana la sfarsitul orelor si de abia atunci sa-ti faca ceva cu adevarat rau. A cadea intr-o groapa nu mai inseamna mare lucru pentru ei, ai scapat usor.
- Merci, dar tocmai asta e, nu cred ca au terminat cu mine, inca! mi-a zis Seb, inca intristat.
- Eh, oricum,locuiesti destul de aproape de mine asa ca te voi insoti mereu. Nu le place sa aiba martori, pentru ca povestea mea ar suna mai urat decat a lor si voi avea grija s-o spun prima, ca sa nu le las posibilitatea sa se laude. Si, in caz ca nici asta nu merge, stiu niste blesteme... si m-am asigurat ca si ei stiu ca le stiu.
- He, he, merci! s-a mai inveselit Seb. Asta mi-ar mai lipsi, sa ma apere o fata in loc s-o apar eu pe ea, mai ales ca-i sunt dator, mi-a aruncat un zambet si a continuat, mi se pare mie sau suntem singurii de pe coridoare?
Mi-am dezlipit pentru prima oara ochii de la superbii lui ochi albastrii si am observat si eu ca restul elevilor intrasera deja la ore.
... to be continued...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu