Am inceput sa alergam catre treptele de la capatul holului si sa le coboram 2 cate 2. Am ajuns in fata usii de Leacuri si Potiuni, am batut si am intrat.
Doamna Julia ne-a privit mirata, apoi ne-a luat la intrebari fara sa astepte scuzele pe care i le pregatisem.
- Domnisoara Mecmar, imi cer scuze ca am ajuns inaintea d-voastra, imi permiteti sa continui reteta?”, ne-a facut apoi cu ochiul si ne-a indemnat cu un semn al capului sa luam loc.
I-am zambit, i-am mimat din gura un “scuze” si un “merci” mut si ne-am indreptat spre locurile din fata.
- Domnule Clarke, sa nu considerati acest moment unul de luat exemplu pe viitor, desi e prima ei abatere, domnisoara Mecmar ar face bine sa nu-i intarzie si pe altii data viitoare.
- E vina mea, am rugat-o sa-mi prezinte castelul si am pierdut notiunea timpului, a mintit repede Seb ramanand in picioare langa scaun.
- Atunci poate ar fi cazul sa va dau reteta de “Aducere aminte” ca sa nu va mai pierdeti pe drumul catre clasa?
- Nu doamna, imi pare rau, nu o sa se mai repete! am raspun eu in locul lui Seb si l-am tras pe el usor de maneca sa se aseze.
- Stiu! ne-a asigurat ea inca zambid, faceam si eu conversatie cu noul vostru coleg, si i-a facut semn lui Seb sa ia loc. Bine ai venit!
- Multumesc! a replicat Seb, linistit ca nu am intrat in incurcatura.
- Daca ai nevoie de indrumare, iar Ruby nu ti-o poate da, sper ca nu vei ezita sa ma intrebi.
- Multumesc! s-a repetat el.
Orele de Leacuri si Potiuni au decurs in liniste, doar bolborositul ceaunelor si soptitul descantecelor se auzeau in timp ce preparam un leac pentru cartofi.
Vazandu-se scapat de prima lui abatere si nevrand sa faca o impresie si mai gresita in fata profesoarei, Sebastian n-a mai scos o vorba toata ora.
Neavand nevoie de caiete nici macar X si O nu ne puteam juca, plus ca eu stau mereu in primele banci la toate orele. Oare se merita sa ne asezam in fundul clasei langa Johnny doar pentru a putea petrece mai mult timp impreuna discutand despre cat de neciudata sunt sau cat de albastrii are ochii si cat de ciufulit are parul.
Fiind parteneri de ceaun am crezut ca o sa fie nevoie sa fac pe nestiutoarea, dar cand am vazut ca Seb se descurca destul de bine cu ingredientele am lasat modestia la o parte si am facut echipa buna, reusind sa terminam inaintea tuturor, insa leacul avea nevoie de o ora de fiert asa ca a trebuit sa-l supraveghem mereu pana la sfarsitul clasei. Timpul ramas l-am petrecut amestecand in ceaun si plictisindu-ne.
Seb a curatat ceaunul dupa ce am pus in 3 sticlute compozitia Leacului de Cartofi si am inmanat una profesoarei care dupa ce a evaluat-o si-a dat acceptul pentru a putea lua cu noi celelalte 2 sticlute. Una eu, una Seb. Nu acelasi lucru s-a intamplat cu sticlutele celorlalti. Majoritatea au fost evaporate de profesoara pentru a nu crea probleme. Compozitia lui Johnny nici macar nu era lichida, probabil de lene n-a amestecat in ea, s-a lipit de fundul ceaunului si s-a ars.
Probabil si saptamana viitoare va trebui sa repetam tot un leac pentru legume, si-o sa tot repetam pana o sa reuseasca cat mai multi colegi sa-l faca. Buni va fi bucuroasa ca-i duc eu leacurile si nu mai trebuie ea sa le faca.
Pe drumul catre Tarot am mers amandoi in liniste. Eu gandindu-ma ca poate de acum in colo nu vor mai trebui colegii sa fie partenerii mei prin rotatie si sa le ghicesc lor in carti, ci poate Seb va deveni partenerul meu permanent. Ii voi citi in cartile alea pana ii apare o bruneta cu ochii verzi la drum de seara. El gandindu-se...sper ca la mine!
Si la Tarot ca si la celelalte materii trebuie sa ma prefac ca sunt la fel de incepatoare ca si ceilalti chiar daca un pic mai priceputa. Bineinteles ca stiu cartea aproape pe de rost, dar ma fac mereu ca-mi ia ceva mai mult timp sa citesc semnele.
Ma jucam mereu cu Buni folosind cartile de Tarot si mereu era distractiv sa aflam rezultatele meciurilor, vremea de a doua zi, in general chestii utile si sigure, era mai greu cand era vorba despre viitorul cuiva. Cumva Destinul nu vrea sa ne arate toate tainele lui sau macar incearca sa ne faca viata mai grea citindu-l.
De data asta, nemaifiind absorbiti de peisaj, Eu si Seb, am ajuns la timp. Mi-am ocupat locul si-am asteptat venirea profei. Asteptare care din pacate n-a durat prea mult, iar profesoara a aparut fix cand vroiam sa deschid un subiect de conversatie cu Seb.
- Buna ziua! Stiti ce aveti de facut asa ca taiati cartile, asezati-le in stea si cititi trecutul si viitorul partenerilor vostrii. Apoi se indrepta spre masa noastra si cu vocea mai scazuta i se adreseaza lui Seb. Bine ai venit! Ma numesc Corina Rowent. Daca ai intrebari nu ezita sa ma deranjezi, dar banuiesc ca Ruby va fi destul de indeajuns pentru azi. Te voi ruga sa copiezi esentialele din caietul ei. Am inteles de la Domnul Director ca ai ceva cunostinte de baza asa ca probabil nu o sa ai mult de recuperat. Suntem inca la prima jumatate din pachetul de carti si primele 5 forme de aranjamente, asa ca sper sa te descurci. a spus ea parca dintr-o singura suflare.
- Multumesc frumos, Doamna Profesoara!
- Ar fi bine sa incepi tu, ca sa-mi dau seama la ce nivel esti.
- Desigur Doamna, spuse Seb oftand parca usurat si in coltul gurii ivindu-se un semi zambet.
Eu nu eram prea incantata de lucrul asta. Una era cu elevii care preferau sa le ghicesc eu viitorul in loc sa mi-l ghiceasca ei mie, alta era cu Seb care poate afla lucruri despre mine care l-ar fi putut deranja.
Primele carti m-au atins fix unde ma durea cel mai tare, in trecutul cel mai intunecat. Desi Seb a rasfoit cartea in cautarea semnelor eu stiam deja ce spun. Nu i-a luat nici lui mult, in comparatie cu ceilalti elevi, dar imi doaream din ce in ce mai tare sa le citeasca gresit.
- Trecutul: Un strain periculos la rascruce de drumuri iti marcheaza viata, a citit Seb prima parte, parca ceva mai serios decat era pana acum.
- Sau in pericol, l-am ajutat eu, sperand din tot sufletul sa creada ca e vorba despre el si sa nu inceapa dupa ora sa puna intrebari, pentru ca n-as fi stiut ce sa-i raspund.
- Mda, a raspuns Seb ingandurat cautand viitorul in carte.
I-a luat mai mult pana sa il desluseasca desi parea ca gasise toate cartile. Din fericire partea asta nu m-a speriat.
- Viitor: Fereste-te de paduri in noptile cu Luna plina, a citit Seb cu glas scazut.
- Probabil, iar sunt zane in zona si petrec la lumina Lunii! Bine ca nu-mi plac padurile, mai ales noaptea, am incercat eu sa-l inveselesc, dar nereusind.
- Da, cui i-ar placea sa petreaca cu zanele, a replicat profesoara amuzata. E foarte bine Seb, ma bucur sa vad ca ai cunostintele de baza. Pana saptamana viitoare o sa te rog sa copiezi din caietul lui Ruby ca sa fii in totalitate la zi cu ce am predat. De acord?
- Sigur Doamna, multumesc! A raspuns Seb fara vlaga, iar profa s-a retras la biroul ei.
- Acum eu, am sarit luandu-i cartile din mana.
Acum Seb parea un pic speriat. Am inceput sa ma intreb daca nu cumva reactiile mele erau prea vampiresti si a inceput sa se prinda ca e ceva in neregula cu mine. Probabil cand sunt binedispusa nu ma concentrez indeajuns la a-mi masca abilitatile si acestea ies la iveala. Presupun insa ca mi-as fi dat seama daca s-a schimbat ceva in comportamentul meu, doar in primii 2 ani de vampir faceam lucruri anormale fara sa-mi dau seama. Cu toate astea incepusem sa ma ingrijorez. Seb sigur vazuse ceva in cartile mele care l-a intristat. Sau ceva ce facusem eu? Punandu-mi atatea intrebari am realizat la un moment dat ca amestecam cartile de un sfert de ora fara ca Seb sa-mi adreseze nici macar un cuvant.
Intr-un tarziu le-am aranjat in hexagon, stilul meu preferat, si am inceput sa le intorc.. Am luat cartea, nu a trebuit sa ma prefac ca dureaza mai mult decat era necesar pentru ca m-au pus pe ganduri si totul a parut real.
- Trecutul-Viitor: La rascruce de drumuri ai intalnit un strain care te va pune in pericol si-ti va marca destinul, i-am citit cu juma de gura.
Mi s-au inmuiat picioarele, dar cu toate astea am cautat repede alta semnificatie pentru ca eram singura straina posibil periculoasa pentru toti cei din jurul meu pe care tocmai o cunoscuse Seb si mai cu seama si citirea cartilor mele putea insemna ca eu ii pot pune viata in pericol unui strain pe care l-am cunoscut la rascrucea unor drumuri. Asa e tarotul, nu te ajuta cu forma exacta a cuvintelor sau situatii exacte, pentru ca e posibil sa-ti schimbi destinul si atunci nu ar mai avea niciun sens.
- Ori cartile s-au refacut tot pentru mine si e de fapt “va fi in pericol”, uneori se intampla sa memoreze o singura persoana si sa se ataseze de ea, ori e vorba de Stan care te-a ademenit in groapa din padure si probabil va incerca si altadata.
Eram confuza. El nu zicea nimic. Incercam sa-mi dau seama cum as putea sa-l pun in pericol. In minte nu-mi venea decat imaginea ingrozita a lui Buni de acum cativa ani cand n-am mai putut controla ceea ce sunt din cauza unei simple discutii contradictorii legata de vaca noastra si randul meu de a o duce la pascut.
Probabil si faptul ca faceam primii pasi ca adolescenta si eram mereu tafnoasa si irascibila, a transformat discutia in cearta, tipete si urlete din partea mea, iar buni nu incerca decat sa ma convinga sa discutam altadata cand ma calmez.
Mi-am pierdut mintile in momentele alea si, desi o parte din mine simtea ca are dreptate si trebuie sa ma calmez, cealalta ma instiga la mai rau. Asa ca am explodat, desi nu la propriu, am dat cu o farfurie in perete care nu numai ca a facut gaura, ci a trecut pe partea cealalta oprindu-se intr-un copac de la capatul curtii. Si in loc sa realizez ca nu e bine ce fac parca m-am bucurat pentru prima data ca sunt ceea ce sunt. Asa ca am iesit pe usa, deramand-o in urma mea. Buni nu avea nicio sansa sa ma opreasca sau sa ma prinda si mai bine ca n-a incercat pentru ca probabil as fi ranit-o.
Am alergat prin padure cu o viteza de neimaginat de simteam ca zbor. Mi-am testat toate puterile pentru prima data si m-am simtit libera. Mi-am incercat mirosul, cautand cel mai apropiat trandafir, forta, smulgand un copac din radacini, auzul, cautand cel mai apropiat iepure , dar odata gasit instinctele de vampir mi-au invadat corpul si iepurele n-a avut o soarta prea blanda, apoi mi-am testat vazul, cautand casa mea. Nu ma mai simteam prizoniera propriului corp, incatusata de simplitatea pe care trebuia s-o afisez, dar uitandu-ma de la o distanta de cel putin 1 kilometru, o vedeam pe bunica. Era asezata la masa din bucatarie, trista si privind neincetat pe geam.
M-au apucat remuscarile si mi-am plecat capul de rusine, vazandu-mi mainile pline de sangele iepurelui m-am speriat si am inceput sa plang. Atunci am realizat cat rau puteam sa-i fac lui Buni si oricui intalneam in cale. Am decis in momentul ala ca nu trebuie sa ma feresc sa ma folosesc de puteri, ci trebuie sa invat sa le folosesc cand trebuie. Asa ca m-am intors acasa, lacrimile curgandu-mi siroaie pe obraji si mi-am cerut iertare de la Buni, care fusese ingrijorata pentru mine si fericita sa ma vada in siguranta acasa, asa ca nu m-a pedepsit.
Doar asa ii puteam face rau lui Seb si se pare ca era varianta cea mai posibila. Chiar daca Stan si echipa sunt niste prosti ingamfati nu-i considera nimeni periculosi. Si daca stau bine sa ma gandesc azi au ajuns cam in acelasi timp cu noi la scoala, ceea ce probabil aveau de gand sa-l scoata ei pe Seb de acolo daca nu treceam eu.
Aveam atatea ganduri si atatea griji ca am multumit pentru linistea care se lasase in clasa si mirosul betisoarelor parfumate. Eram insa speriata de reactia lui Seb. Mi-as fi dorit atat de tare sa stiu ce gandeste, dar n-am indraznit sa deschid niciun fel de subiect.
Ora s-a terminat si gandul ca urma ora cu Molusca nu m-a inveselit prea tare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu